Lecţii despre hypertext – la Universitatea “Ion Creangă”

În cadrul săptămânii Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, în data de 22 februarie 2013, la Catedra de limbă română şi filologie clasică a avut loc întâlnirea cu absolvenţii Universităţii. Invitata evenimentului, dna dr. Elena Ungureanu, absolventă a promoţiei 1984-1988, a prezentat comunicarea „Hypertextul – metafora limbajului” în aula „Grigore Vieru”, la care au asistat studenţii anului I de la Facultatea de Filologie, Specialitatea Limba şi literatura română. Actualmente dumneaei e angajata a 2 institute: Institutul de Filologie şi Institutul de Dezvoltare a Societăţii Informaţionale (IDSI). 

Formula interactivă şi formatul ppt, cu text mişcător, cu linkuri şi cu imagini, a trezit interesul celor prezenţi, prin faptul de a fi arătat o altă imagine a textului decât cea în format tradiţional, tipărit. „HYPERTEXTUL este textul conectat cu şi la alte texte; hypertextul este textul dinamic, este textul lichid, deschis, infinit, descentralizat, al tuturor, este, într-un cuvânt, TEXTUL TOTAL şi face parte din postmodernism, din estetica Totului”. Autoarea a amintit că vorbim nu cu cuvinte, ci cu texte, iar mai nou, cu hypertexte electronice, care au invadat comunicarea online şi au populat-o cu noi semne, inclusiv emoticoane, simboluri, grafeme dinamice etc. Textul ca ţesătură; textul ca puzzle; textul ca parazit; textul ca joc; textul ca păianjen; textul ca maşină etc. s-au perindat în faţa ochilor studenţilor, încercând sa-i seduce prin caracteristicile sale distincte de ale textului tipărit. „Textul cărţii Internetului e o carte vie, mobilă, infinită, deschisă, liberă, accesibilă – e ŢESĂTURA ŢESĂTURILOR. Mouse-ul e suveica modernă a războiului de ţesut texte online”, a menţionat dna Elena Ungureanu.

Roland Barthes, celebru postructuralist francez, pe care l-a citat autoarea intermittent, prevestise cu 40 de ani în urmă locul textului în spaţiul online: „Text înseamnă ţesătură; dar, pe când până acum această ţesătură a fost considerată un produs, un văl gata făcut, în spatele căruia se află, mai mult sau mai puţin ascuns, sensul (adevărul), noi accentuăm acum, în ţesătură, ideea generativă că textul se face, se numeşte într-o veşnică întreţesere; pierdut în acest ţesut – în această ţesătură – subiectul se descompune, precum un păianjen care s-ar dizolva el însuşi în secreţiile constructive ale pânzei sale („Plăcerea textului”, p. 30). Concept al paradigmei poststructuraliste şi postmoderniste a limbajului, hypertextul (electronic sau mediat de computer ori de alte tehnologii informaţionale) reprezintă forma vizualizată şi interactivă a intertextului (la rândul său, Text), accesibil şi operabil prin intermediul hyperlinkurilor. Făcând clic cu mouse-ul linkuri – generăm noi şi noi sensuri, care se datorează navigării în interiorul (spaţiului) hypertextului/limbajului electronic. Homo hypertextus e un homo linguisticus-tehnologicus (digitalis, virtualis, informaticus, cyberneticus, numericus etc.), reprezentând omul (biologic) aşezat în faţa calculatorului, care se informează, activează, trăieşte, altfel spus - navighează în spaţiul virtual (electronic) prin intermediul hypertextului dotat cu linkuri. Gândirea lui homo hypertextus a devenit foarte rapidă, multistratificată şi interactivă, dar în acelaşi timp, haotică, adesea dezorientată din cauza fluxului prea mare de informaţie, melanj de valori şi identităţi, plagiere şi creaţie deopotrivă, a mai spus dna Elena Ungureanu. 

Dl Igor Cojocaru, director al IDSI, a menţionat că fără tehnologii informaţionale ştiinţele umaniste, în speţă filologia, riscă să se piardă în arhiva umanităţii, nu să devină ştiinţă-pilot. Conectarea cu TIC este cea mai bună perspectivă pe care o oferă postmodernitatea şi ea oferă a doua respiraţie textului tipărit, dar mai ales prima respiraţie hypertextului. Dna Elena Ungureanu e un exemplu de specialist care abordează curajos interdisciplinaritatea (ştiinţe umane – ştiinţe exacte), studiu din care au de câştigat ambele domenii.

Galerie foto