Despre o abordare a conceptului de transformare digitală

Digitalizarea nu este un fenomen foarte nou. Procesarea datelor în format digital, cunoscută încă acum o jumătate de secol, a făcut posibile schimbul electronic de date, apariția Internetului, a comerțului electronic ș.a. Însă, dacă în trecut digitalizarea era privită, în principal, ca o preocupare pentru managementul datelor în cadrul structurilor de IT, astăzi, cu apariția dispozitivelor inteligente și a aplicațiilor mobile, digitalizarea a trecut de la statutul de suport pentru buna organizare a activităților din societate la cel de nucleu în procesele de bază ale acestor activități. Se zice că digitalizarea ”modelează o lume care este în același timp cauza și efectul propriei sale caracteristici: volatilitate (schimbări constante și masive), incertitudine (lipsa de predictibilitate), complexitate (multitudine de entități care interrelaționațonează și se autoorganizează) și ambiguitate (confuzie privind relația dintre cauză și efect)

Transformarea digitală ține în acest moment capul de afiș pe agenda zilei. Ea constituie o provocare uriașă pentru absolut toate domeniile de activitate din societate. Modelele pe care se sprijină în prezent activitățile din aceste domenii sunt expuse riscului să devină foarte curând învechite în noua societate și economie digitală.

Transformarea digitală a generat un mare interes și în domeniul cercetării științifice, atât sub aspect teoretic cât, mai ales, practic. Cu toate acestea, cercetările științifice s-au concentrat, până în prezent mai mult pe anumite aspecte specifice, reprezentând, de fapt, studii de caz, făcându-se simțită lipsa unei înțelegeri holistice și a unei abordări trans-sectoriale a fenomenului de transformare digitală. În această ordine de idei, este nevoie de o mai bună cunoaștere și înțelegere a caracteristicilor, a factorilor determinanți, a impactului și a domeniilor de transformare digitală care să asigure condițiile necesare și suficiente pentru conceptualizarea acestui fenomen.

Studiile efectuate de un grup de cercetători de la Centrul pentru Dezvoltare Digitală de la Universitatea din Manchester (University of Manchester’s Centre for Digital Development), sub conducerea binecunoscutului Richard Heeks, a elaborat și a propus un set de principii care, în viziunea autorilor, pot fi utilizate în cercetarea dar și în consultanța privind transformarea digitală pentru dezvoltare.

O expunere a acestor principii vedeți în textul ce urmează cu recomandarea de a accesa originalul comunicării la adresa https://ict4dblog.wordpress.com/2023/10/17/13-principles-for-dx4d-research-and-consulting/.

13 principii pentru cercetare și consultanță DX4D

Principiul 1:

DX4D ar trebui să includă o definiție (unică) a transformării digitale.
(Definiția a DX4D este: "schimbarea radicală a proceselor și structurilor de dezvoltare, facilitată de sistemele digitale")

Principiul 2:

Amploarea schimbării avute în vedere și încorporate în DX4D trebuie să fie transformatoare; implicând o schimbare sistemică semnificativă.

(Transformarea digitală este văzută prea des ca fiind jumătatea de jos a acestei diagrame, când, de fapt, ar trebui să fie jumătatea de sus.)

Principiul 3:

Chiar dacă implică în mod necesar schimbări tehnologice privind datele și sistemele digitale, transformarea digitală pentru dezvoltare implică și necesită schimbări transformative mai ample, paralele, în relațiile structurale, în procesele de dezvoltare, în instituțiile formale/informale și în distribuția resurselor.

Principiul 4:

Transformarea digitală are un impact atât asupra organizațiilor, cât și asupra societăților, iar transformarea la scară macro, societală trebuie să fie încorporată în înțelegerea DX4D.

(DX4D nu se referă doar la digitalizarea în cadrul organizațiilor, ci la o schimbare mai amplă, la un nivel mai înalt, la nivelul societăților și al economiilor acestora.)

Principiul 5:

Transformarea digitală pentru dezvoltare derivă din acțiunile proactive la nivel micro ale indivizilor, dar totodată creează și răspunde la schimbările societale la nivel macro care derivă din digitalizare: transformarea digitală pentru dezvoltare.

Principiul 6:

Nu transformarea ecosistemelor digitale este obiectivul transformării digitale pentru dezvoltare, ci dezvoltarea, înțeleasă ca transformare a societăților. Transformarea digitală pentru dezvoltare ar trebui să fie explicită în ceea ce privește transformarea dezvoltării.

Principiul 7:

Transformarea digitală pentru dezvoltare, în general, nu este asociată cu nicio tehnologie digitală specifică, dar ar putea fi asociată cu noile modele de "dezvoltare 4.0".

Principiul 8:

Chiar și în cazul unor insule de digitalizare semnificativă - care pot sau nu fi transformative - transformarea digitală pentru dezvoltare este un fenomen mai mult viitor decât prezent.

Principiul 9:

Impactul transformării digitale pentru dezvoltare nu rezultă în mod determinist doar din tehnologie, ci dintr-o combinație de factori sociali și tehnologici.

Principiul 10:

Trebuie să se recunoască atât impactul pozitiv, cât și cel negativ asociat cu DX4D, deoarece, fără aceasta, nu se poate înțelege sau încerca să se atenueze aspectele negative ale DX4D.

Principiul 11:

Pe lângă barierele tradiționale din domeniul TIC4D, DX4D se confruntă cu bariere de o dimensiune și natură specifice, datorită amplorii transformării pe care o implică.

Principiul 12:

Implicațiile sau recomandările pentru practica DX4D ar trebui să fie furnizate ori de câte ori este posibil, ținând seama de particularitățile transformării digitale pentru dezvoltare.

Principiul 13:

Recomandările DX4D vor trebui să acopere nu doar conținutul strategiei organizaționale și al politicii guvernamentale, ci și procesele și structurile care stau la baza acestora.

(O prescripție destul de standard: recomandările trebuie să acopere nu doar "ce", ci și "cine" și "cum" din elaborarea și punerea în aplicare a strategiei sau a politicii).